În fiecare zi ne lovim de situații față de care avem o inimă strânsă: un copil înfometat, un politician corupt, un partener infidel, un om de știință care falsifică date. Dar ce au în comun toate aceste situații? Este moralitatea o parte obiectivă a lumii sau mai degrabă un amalgam de principii subiective?

Filosofii, psihologii și neurocercetătorii dezbat de secole dacă judecățile morale sunt guvernate de un principiu fundamental sau dacă sunt mult mai diverse și contextuale. Au numit aceste direcții: realism moral, subiectivism moral sau nihilism moral.

Unii specialiști, numiți moniști morali, susțin că moralitatea are un fir roșu comun, în special preocuparea față de suferință și dreptate. În schimb, pluraliștii morali consideră că moralitatea nu poate fi redusă la un singur principiu și că oamenii reacționează la diverse încălcări morale prin mecanisme diferite.

Cum ne uităm la aceste direcții care se bat cap în cap? Fascinați de această întrebare, un grup de cercetători de la UC Santa Barbara, condus de René Weber, a hotărât să verifice acest lucru printr-un studiu complex, combinând chestionare, interviuri și imagistică cerebrală (fMRI).

Ce se întâmplă în creier când judecăm ceva ca fiind imoral?

Cercetătorii au analizat reacțiile a 64 de participanți atunci când evaluau diferite comportamente imorale, de la trișatul la un test până la încălcări mai subtile ale normelor sociale, cum ar fi băutul cafelei cu o lingură.

Rezultatele au arătat că judecățile morale activează în mod constant anumite regiuni ale creierului, în special cortexul prefrontal medial și joncțiunea temporo-parietală – zone implicate și în procesul de „theory of mind„/teoria minții (capacitatea de a înțelege gândurile și intențiile altora).

Pentru a structura mai bine aceste reacții morale, cercetătorii s-au bazat pe Teoria Fundațiilor Morale (Moral Foundations Theory, Jonathan Haidt), care susține că moralitatea umană se bazează pe șase categorii fundamentale:

  • Grijă vs. Suferință (Care/Harm). Empatia față de suferința celorlalți.
    → Nevoia de a proteja ceilalți, empatia față de suferință.
    Exemplu: Ne revoltăm când vedem copii neglijați sau animale abuzate.

  • Corectitudine vs. Înșelăciune (Fairness/Cheating). Respectarea regulilor și echității.
    → Dorința de justiție, echitate și reciprocitate.
    Exemplu: Ne enervăm când cineva trișează într-un joc sau profită de alții.

  • Loialitate vs. Trădare (Loyalty/Betrayal). Respectarea grupului și apartenenței sociale.
    → Aprecierea grupului și susținerea celor „din interior”.
    Exemplu: Ținem cu echipa noastră sau cu țara în momente de criză.

  • Autoritate vs. Subminare (Authority/Subversion). Respectul față de ierarhii și reguli sociale.
    → Respectul pentru ordine, tradiții și ierarhii.
    Exemplu: Ne deranjează când cineva își sfidează părinții sau profesorii.

  • Sacralitate vs. Degradare (Sanctity/Degradation). Reacția față de lucruri considerate tabu.
    → Simțul purității morale sau fizice, apărarea valorilor sacre.
    Exemplu: Ne revoltăm la gesturi considerate tabu sau jignitoare.

  • Libertate vs. Oprimare (Liberty/Oppression). Reacția împotriva constrângerilor nedrepte.
    → Dorința de a fi liberi, reacția contra constrângerilor abuzive.
    Exemplu: Ne solidarizăm cu cei persecutați sau oprimați de un regim.

Aceste fundamente se împart în două mari categorii: primele două (grija și corectitudinea) sunt individualizante, adică vizează drepturile și libertățile personale, în timp ce celelalte patru sunt colective, funcționând mai ales la nivel de grup.

Studiul a arătat că liberalii (progresiștii americani) tind să fie mai sensibili la primele două fundamente, în timp ce conservatorii acordă mai multă atenție celor legate de loialitate, autoritate și sacralitate. Cu alte cuvinte, când oamenii se ceartă despre politică pe internet, probabil văd aceeași problemă prin lentile morale diferite.

Mașina care citește moralitatea din creier

Folosind un algoritm de învățare automată, cercetătorii au reușit să prezică ce tip de încălcare morală analizează un participant doar prin analiza activității sale cerebrale. Acest lucru nu ar fi posibil dacă toate judecățile morale ar fi guvernate de aceeași rețea cerebrală.

Cu alte cuvinte, creierul nostru nu are un „buton” general pentru moralitate, ci mai multe „butoane” specializate care reacționează diferit la diverse încălcări morale.

De ce contează să avem acces la aceste studii și problematizări?

  • Dincolo de curiozitatea științifică, aceste descoperiri au implicații importante pentru înțelegerea polarizării sociale și politice. Dacă înțelegem că oamenii prioritizează diferit principiile morale, putem avea dezbateri mai constructive și mai puține blocaje în conversații.
  • De asemenea, acest tip de cercetare poate contribui la înțelegerea fenomenelor sociale moderne – de la reacțiile la fake news până la mecanismele prin care se construiește încrederea în societate.
  • Contribuie la starea internă de siguranță și sens pe care oamenii îl dau lumii și propriei vieți în contextul ei.
  • Oare există ceea ce se numește realism moral – cu alte cuvinte, principii morale obiective care să fie valabine indiferent de context social, timpuri și observator uman? Cum ar fi: în orice variantă este greșit să maltratezi un pui de vrabie. Tu ce crezi?

În concluzie, conform acestor studii, moralitatea nu este o regulă unică bătută în piatră, ci un întreg univers de principii care se activează diferit în funcție de situație. Și data viitoare când cineva îți spune că „morala e simplă”, poți să-i explici că, de fapt, nici creierul nostru nu vede lucrurile chiar atât de simplu!

Autor: Liliana Hadji, psiholog

Sursa științifice: https://www.nature.com/articles/s41562-023-01693-8