X-Files – Autocontrolul, telecomanda cu butoanele succesului

Motto: „Autocontrolul, alături de inteligenţă, este cel mai bun predictor al succesului în viaţă!”

Dacă inteligenţa, în special cea emoţională, este considerată de către părinţi ingredientul suprem pentru rezultatele pozitive aşteptate în viaţa copiilor lor, autocontrolul este confirmat de o colecţie impresionantă de studii ştiintifice, ca fiind un excelent predictor al succesului în viaţă!

Fără „a spune” un NU ferm primului impuls (atât de autentic!) al copilului, autocontrolul antrenat în timp, reuşeşte să suspende temporar manifestarea acestuia (piua-piua, time-out), lăsând loc unei bune analize a rezultatului, precum şi deciziei voluntare de a da curs impulsului (imediat sau mai tarziu) ori nu, în funcţie de rezultatul deliberării.

E ca şi cum prichindelul ar dispune de o telecomandă cu butoane ce activează super-puteri interioare care îl ajută să îşi organizeze resursele psihologice şi să manifeste acele comportamente ce susţin un scop anume, dezirabil.

Autocontrolul are de a face, deci, cu a putea, a fi capabil – capacitate care poate fi dezvoltată pornind de la vârsta primei copilării (3-4 ani). O metaforă sugestivă pentru autocontrol este cea de „muşchi psihologic” ce poate fi antrenat cu rezultate foarte bune, în comparaţie cu inteligenţa, care are o componentă genetică semnificativă, aproximativ 60-80% din diferenţele înregistrate între indivizi fiind datorate genelor.

Este cunoscut deja faptul că autocontrolul prezice rezultate şcolare şi academice mult mai bine decât inteligenţa. Există o serie spectaculoasă de studii generate de cercetările revoluţionare ale lui Walter Mischel, cel care a realizat faimosul experiment The marshmallow experiment. In studiul său, copiii care au reuşit să aştepte 15 minute au înregistrat la testele SAT scoruri mai mari cu 210 puncte decât cei care au cedat tentaţiei în mai puţin de un minut. Ca adulţi, au avut o calitate mai bună a vieţii: performanţe academice şi profesionale, salarii mai mari, relaţii satisfăcătoare şi un index al masei corporale mai bun.

Funcţii executive asociate autocontrolului

Autocontrolul are drept suport fizic cortexul prefrontal şi cortexul cingulat anterior al creierului şi este manifestat prin intermediul anumitor funcţii executive: focusul (focalizarea atenţiei şi rezistenţa la distrageri), flexibilitatea cognitivă, memoria de lucru, inhibiţia impulsului şi autoreglarea emoţională. Atenţia acordată dezvoltării acestor funcţii executive este, probabil, cel mai valoros dar pe care îl pot face părinţii copiilor lor.

Funcţiile executive apar în perioada preşcolară şi se maturizează aproape de perioada adultă. Ele ne asigură atingerea scopurilor în viaţă, prin implicarea atât a capacităţilor intelectuale, cât şi a celor emoţionale şi sociale.

1.Focusul (focalizarea atenţiei şi rezistenţa la distrageri) presupune a fi alert, orientat şi a poziţiona atenţia în direcţia corectă. Pentru copiii mai mari şi adulţi se adaugă noţiunea de concentrare – a rămâne alert şi concentrat o perioadă de timp şi a rezista distragerilor interne şi externe. Acesta implică şi comutarea atenţiei – trecerea voluntară a atenţiei de la un stimul la altul, de la o regulă la alta sau de la o activitate la alta. Copiii au nevoie de focus să determine ceea ce este important şi să acorde atenţie acelui lucru pe fondul distragerilor. Atenţiale permite copiilor să se focuseze pe ceva într-un mod care maximizează informaţia ce ajunge la ei. Cu cât este mai penetrantă atenţia, cu atât este mai adâncă şi mai bogată înţelegerea, învăţarea.
2. Flexibilitatea cognitivă implică a fi atent la oportunităţi şi a beneficia de pe urma lor, a putea îmbrăţişa o altă opinie prin accesul la informaţii noi, capacitatea de a schimba direcţia când acest lucru devine necesar, înţelegerea unei probleme şi din perspectiva altor persoane, adaptarea la noi idei şi capacitatea de a renunţa şi a încerca altă soluţie când ceva nu merge.
3. Memoria de lucru presupune reţinerea informaţiilor în minte în timp ce copiii lucrează sau rezolvă o sarcină, în sensul de a putea lega informaţiile – o idee de alta, ceea ce citeşte acum, de ceea ce tocmai a citit, şi a lega ceea ce învaţă acum, de ceea ce tocmai a învăţat. Memoria de are un rol important în a găsi un sens, în a înţelege ceea ce citeşte/aude şi în prioritizarea ordinii în care se fac lucrurile.
4. Inhibiţia impulsului este abilitatea de a rezista puternicei înclinaţii de a face un lucru şi, în locul acestuia, copilul să facă ceea ce este potrivit, să se oprească şi să se gândească înainte de a acţiona. Inhibiţia impulsului presupune controlul atenţiei (de exemplu, să reziste distragerilor într-o încăpere cu zgomot), al emoţiilor (abţinerea de la a răni sentimentele celor din jur) şi al comportamentului (să nu renunţe la o activitate pe care a început-o pentru că s-a ivit ceva mai bun) în atingerea unui scop.
5. Autoreglarea emoţională are legătură cu puterea de a schimba modul în care se simt copiii. Ei pot fi învăţaţi să lucreze cu emoţiile lor, nu împotriva acestora. Nu se pot focusa sau controla dacă sunt foarte temperamentali sau exuberanţi. Emoţiile sunt întotdeauna adevărate şi corecte, însă modul copiilor de a reacţiona la ele poate fi disfuncţional şi dureros.Autoreglarea emoţională nu înseamnă negarea sau evitarea emoţiilor. Pentru a reuşi să schimbe modul în care se simt într-un anumit context, e necesar ca copiii să reacţioneze emoţional la ceva diferit, să trăiască, astfel, o nouă emoţie legată de contextul respectiv. Pentru asta este foarte important ca copiii să înţeleagă că sunt diferiţi de emoţiile lor. Ceea ce ei simt este doar o parte importantă din ceea ce ei sunt.

Când începem să promovăm autocontrolul?

Autocontrolul începe să se dezvolte din copilăria timpurie dar se stabilizează la vârsta adultă. Cortexul prefrontal este partea creierului care se maturizează ultima. Adele Diamond, cercetator şi profesor fondator al Centrului de Dezvoltare a Neuroştiinţelor Cognitive din Canada, a studiat dezvoltarea funcţiilor cognitive între 4 şi 13 ani. Ea a făcut o analogie interesantă între a merge (un copil de 2,3 ani) şi a alerga (un adult). Picioarele unui copil de 2 ani nu sunt la fel de dezvoltate ca ale unui adult, durează 10-15 ani pentru a ajunge la nivelul lui de dezvoltare dar, chiar şi cu aceste picioare imature, un copil de 2 ani poate merge, chiar alerga!

Prin urmare, un cortex prefrontal imatur este capabil să sprijine multe funcţii executive, atât cât poate pentru vârsta lui, deci, şi copiii de grădiniţa sunt capabili de a-şi exercita funcţiile executive.

Bibliografie

Baumeister Roy F, Tierney John, Voinţa – Cum să-ţi redescoperi cea mai mare putere interioară, Paralela 45, Bucuresti, 2012
Dawson Peg, Guare Richard, Smart but Scattered, The Guilford Press, 2009
Galinsky Ellen, Mind in the making – The seven essential life skills every child needs, William Morrow Paperbacks, 2010
Ginsburg Kenneth, Building Resilience in Children and Teens, American Academy of Pediatrics, 2011

Autor: Iustina Ghiță, psiholog